Blog

Category: Abator de mentolate

Mara Zaharia

Tăieturi fardate Crede că atunci fusese prima dată. Pe scara de la etajul doi a secției de reanimare, cu faianța treptelor tăindu-i carnea neacoperită de

Mara Zaharia

Poveste cu o motocicletă parcată sub stele Ciudat. Mirosul deja consacrat al azbestului impregnat în pereții scării de bloc nu se mai simțea așa de

Mara Zaharia

NUCI PRIBEGE ​Cum să faci să uzi șotronul cu lacrimi și să-l conservi în compot de mere confiate? Nu plâng des, iar, când o fac, nu e vorba de

Mara Zaharia

Combustie de portocal Mă întreabă de ce am bricheta închisă-n pumn și-i spun că vreau să-i ard firul ăla alb de păr… “Să nu te

Mara Zaharia

Viața la sortare Stau de dimineață și-mi sortez lucrurile adunate de-o viață în rucsac. Găsesc piulițe de pe terenul de sport. Mi-au găurit adidașii. De

Mara Zaharia

O să mă urc mai devreme Mi-am ștampilat biletul de tren c-o unghie roasă din carne. Peronul este gol, o doză turtită de suc se

Mara Zaharia

„Nimic nu e mai înrudit cu mine decât marea./Apă sărată sunt și eu/Închis(ă) între maluri diferite” Cred că în vene îmi curge apă de mare

Mara Zaharia

Înec în cerneală   Pe pupila deschisă-mi roiesc molii somnambule. Oare ar trebui să le stârnesc, ca să le văd cum îmi decojesc oja sau, în loc

Mara Zaharia

Absurd „Pomeții afundați în craniul lui secat de o viață fără sens, plină de rugăciuni aruncate precum bolovanii într-un perete de cărămidă, îi erau mânjiți

Mara Zaharia

* …La orizont, o umbră contorsionată, apoi o siluetă. M-am dezamăgit singură: îl recunosc până și de la distanța asta, îi pot ghici expresia feței – încordată,