se nasc din trup ecouri se scurg reziduuri de jind pe pereți construiți cu trudă și se pierd aripi în zbor căci vina-i prea crudă
Blog
Category: Călător printre suflete
adăpost în iubire mi s-a zbârlit pielea pe corp îmi căzuse o cărămidă pe genunchi și-mi țin cu greu răsuflarea îmi cad umerii sub greutatea
memoriile unui Dumnezeu a dat faliment Grădina Raiului mi-au plecat oamenii i-am rugat doar să aștepte dar i-a vrăjit fructul nerăbdării și acum am alte
oase de rezervă abator de coaste în întuneric îmi zbiară sufletul se ascut lame pe oase mai puternice în fața ta, eu rămân slabă •
O bucată de suflet… Ţi-am lăsat și ție-n dar Un surâs, un gând frumos, Care să te ajute să uiți de tot ce-i amar Și
pân’ la floare de laborator… să pierd m-a întărit. din speranță mi s-a născut durere, și-a prelins rădăcinile-n creștetul meu. mi-a tăiat respirația. am
Ceva din mine ceva din mine încă e de părere că Dumnezeu m-a făcut Adam. și cred că acel ceva îmi e coasta, fiindcă îți
doi păcătoși și un măr ne plătim păcatele pe pământ pare că le plătește și el pentru noi dar, până la urmă cine a păcătuit,
a fost odat’ o seară de mai și un surâs în vânt și un suflet purtat de adiere pân ‘ la mine și iubeam pentru
înfometare întinsă pe podea privesc tavanul și amețesc. mi se rupe sufletul și-mi pleacă fluturii din stomac. mi-e foame de septembrie, mi-e dor de aripi,