Albastru de paradis De mii de ani se nasc popoare; Câte minuni s-au tot făcut… Și totuși, când te-ai întrupat din soare, Întreg Pământul a
Blog
Category: Floare de nu-mă-uita
Condițional optativ Te-aș prinde-n păr, să-mi fii podoabă, Ori împrejur de cord te-aș pune salbă, Mi te-aș țese în veșminte, Te-aș gândi, fără de minte.
Atemporal Plânge-ți satule-ngroparea, Pune-ți doliul pe vetre; Soli vestescu-ți amurgirea, În singurătatea rece. *** Te-au uitat, cu tot cu tindă Și cu patul pe cuptor
Lumină lină Miracolului întâmplat. • Și fiecare gest al tău e un ritual De alchimie a norilor în flori; De măiestria ta se minunează sori,
Jumătăți Suntem jumătăți neclare Ce nu vor să se separe Și nisip și praf de astre, Ceruri negre și albastre. Jumătate de suspin Reunit c-un
Geneză Se țese iar tablou primăvăratic Prin crengile robite de parfum, Se plimbă vântul singuratic Pe străzile ce-alcătuiesc acum Feerică imagine-a-nvierii Naturii din peisajul cel
Vis Eu nu știu să iubesc decât cu firea-mi toată, Deci dacă te-am iubit prea mult, tu, rogu-te, mă iartă Și tot la fel să-mi
Cosmos Mi-ai săpat prin inimă tranșee; Ai risipit din ea și flăcări și tenebră Atunci când te-ai mutat în Calea mea Lactee, Născând noi constelații
Declarație De astăzi, nu-ți mai sunt povară-n gânduri și cheie nu-mi mai ești pe portativ. Străine, citește bine printre rânduri, căci te-am ținut destul captiv