Blog

toamnă amăruie   până și frunzele foșnesc de dor, și își îneacă amarul în vânt; a dispărut acel dulce amor, s-a așternut o liniște de

traumă un fum stins de țigare m-a atins și m-a cuprins cu foc în brațe; semăna cu ceva demult promis, dar m-a străpuns ca niste

morală trage aer în piept, respiră liniștea, expiră neputința, umple golul, întindete și admiră priveliștea nu lăsa alcoolul să preia controlul. eliberează agonia și ridică

De când nu ne-am mai povestit… De când nu ne-am mai povestit viețile, câte s-au mai întâmplat, eu m-am facut „copil mare” , tu ai

indiferența ucide   se sufoca încet cu propria sa durere indiferența lui îi seca inima de putere avea un nod în gât, lacrimi căzute pe

respingere păcătoasă durerea sa-mi era ca o piatră pe inimăîncăpățânarea nu-i permitea să accepteniciun ajutor, nici măcar o fărâmă din el…tăcerea morbidă îmi descuraja inima.mă

Proces A căzut în prepastia mândrieiOrgoliul i-a ținut ușa deschisă.S-a jucat cu focul aprig al mânieiSituația-n fapt era compromisă. Gandurile i-au întunecat privireaNici nu mai

halucinații am încercat să alung umbrele trecutului care aveau un gust amar, ușor stingher. s-au prăbușit sentimentele în fața apusului, o să devină curând doar

condamnare alunecând pe o rază de speranță căzuse într-un somn adânc, trecut-au anii în sac de plumb crâncen și amar blestem. • jucăușă particulă de

Pășea pe aleea viselor ei, atât de reală, de primitoare, se întindea de la firicele de iarbă proaspătă până în pragul ușii larg deschise ce