Blog

Rece „Cuvintelor le e poftă să îți rostească numele în golStomacul îmi vomită durereaSufletul îndurerat a amuțitE receDormitorul mi-e locul de veciUnde răsună scârțâind o

Simfonia disperării „Nu căuta, nu există scaune; Vei sta în picoare  Cât e viața Pământului de lungă Și vei asculta „Simfonia disperării” Compusă de toate

Strigăt „Cad în genunchi și mă rog În fața fanteziei mele, Mă rog să nu fii fost imaginar, Dar de pe mare și uscat ai

„Te iubesc” „Deseori când ies furioasă, tu îndurerată Simt vina cuprinzându-mi egoul– N-am fost în stare să-l las deoparte nici de data asta; Te rog,

O ultimă dată „Ocean, de ce mi l-ai luat? Ai vrut să-mi îneci inima cu amărăciune, De ce ai vrut să mă lași în lumea

Nebunie Cerurile se ciocnesc de pământ,Capul îmi urlă și îmi vâjâie,Mintea mi se crapă într-o sută de bucăți Fiecare ciob țipându-mi ceva diferit,Mă pierd. Fug

Parazitul De mult te afli aiciLocuind cu mine,Fără să înțelegi că eu locuiesc singură.Te văd, te aud, te ignor.Toate aceste lucruri, iar tu tot îmi

Ciocnire Cerurile se ciocnesc de pământ, Capul îmi urlă și îmi vâjâie, Mintea mi se crapă în o sută de bucăți Fiecare ciob țipându-mi ceva

Bietul om „Uite cum stă nevinovatul om Pe marginea pârâiașului Și-l privește inocent De pe iarba cea verde. Și-așa stă el acolo, Și pârâul tot

Narcise Patul pe care dormeam și făceam dragoste Împreună Este acum uzat de dragostea ta pentru tine, Este plin de duhuarea inimii tale Care putrezește