Blog

mama natură „dă cu mine de pământ mamă simt mânia tristețea cum curg prin mine fulgere de lumină te verși în carnea mea fragedă de

aleile pustii „în parcul meu nu este nimeniterenul este pustiupe topogan alunecă copiii transluciziîntr-un joc de baba oarbape alei cad frunze moarte& temperatura se apropie

peste muntele de pământ „în drumul meu ei nu mă pot împiedica să ajung unde îmi doresc  mormanul de pământ pe care merg are un

o clipă după apus „ascultam televizorul m-ai rugat să dau sonorul mai încet pentru că te deranja vocea prezentatoarei • știam că erai cu puțin

Umbrele din parc „la căderea serii parcul rămâne gol • ceea ce dispare de fapt este aglomerația din fiecare om care-și întinde mâna spre persoana

prelungirea reabilitării „îmi văd de viață minimul necesar ca să nu mor fac mâncare nu risipesc nimic vorbesc singur scot cuvinte inteligibe pe gură și

totul este déjà vu sau perpetuum mobile după ce se termină mașina de spălat cântă o melodie • un fel de flash „trezește-te că o

țesut nou o bilă albă la capătul unui șir de  bile negre • este un spațiu gol o linie de pauză întărită  • semaforul stricat

Greutatea corpurilor am căzut nu mai știu să număr a câta oară am căzut a devenit deja un clișeu îngeri cu ochi albaștri care s-au