Blog

Un poet Un poet este precum o carte ce se deschide în fața tuturor, însă nimeni nu înțelege complexitatea ce arde în sufletul lui, trăind

Nu ne-am iubit suficient de mult Nu ne-am iubit suficient de mult din moment ce drumul nostru s-a rupt în două, întorcând clepsidra către perioada

Nu te iubesc Nu te iubesc,  dar încerc să pecetluiesc drumul către tine. Nu te simt, însă totuși calc tot în picioare ca să fiu

Suntem călători prin timp Suntem călători prin timp și timpul este o infinitate ce se scurge precum vântul și nu se știe încotro se îndreaptă.

M-am trezit fără să mă gândesc la tine M-am trezit fără să mă gândesc la tine și am conștientizat că nu tu ești marea mea

Ai pierdut Ai pierdut un univers pe care nu ai apucat să-l înțelegi pe deplin, deși a fost tot timpul în palmele tale. Ai pierdut

Nostalgia viitorului Sufletul meu este un arbore ce pare că trăiește de sute de ani și acum a venit toamna, iar frunzele lui se îngălbenesc

E ploaie… E ploaie, vânt, nostalgie – asta ne aduce toamna, care e anotimpul poeților ce contemplează asupra acestei vieți trecătoare. E frig, ploaie, plumb

Iluzie Te văd, deși ești doar o plăsmuire a imaginației mele, te simt, deși te-ai prăbușit dintr-un univers paralel, te chem, deși soarele tău nu

Nu e ușor să fii femeie Nu e ușor să fii femeie când toți îți caută luna din suflet ce este un cer plin de