Blog

Ultimul drum Rapița a înforit prin cimitire spre lumină, spre rătăcire,  dar care-i mai pierdut? Mortul ori viul? Aprinde-ți o lumânare, pământul își primește încă un frate, trage clopotele, să răsune-n valea toată!  Eroul se-ndreaptă spre groapă!  Vrei nu vrei, în țintirim ți-i casa ș-obârșia strămoșească! Citadinul s-a făcut uitat, sub pavaj gem oasele, tânguirea veacului veacurilor și vai, vai, vai, pe ogoare sună doine din cimpoi. Începe marșul funerar, trageți boii cerului spre noi,  ține caii pământului în frâu, nunta-i poimâine! Câți ca noi? Câți ca noi mai sunt pe câmpie? Câți ca voi? Fără nădejde și glas, iubire pe coate roase,  ochii scoși de semeni – ajunge un secol de jale!  Să cânte doina, să cânte!