Blog

Category: Eu omul dar eu cuvântul

Delia Moiș

Nu poți repeta trecutul   Și uite că acum îți scriu Mesaj de adio-n foi gri… Astăzi, am înțeles, știu Că tu n-ai să-mi mai

Delia Moiș

„Nu vreau ocean, eu vreau o mare” M-a trezit la realitate, Valu-ți rece, violent. Vorbele-ți dur aruncate, M-au făcut suflet atent: Atent la frig, la

Delia Moiș

Într-o NOIembrie   Sub ispita iluziei, A ceva ce nu a fost, Stă urma confuziei – Mai are oare rost? Stau seară de seară, Cu

Delia Moiș

Translucid   Te-am atins aseară În rânduri de scris, Precum întâia-mi țigară Te-ai aprins în vis. Focul tău dulce Mă arde-n neștiință; Mă prinde, mă

Delia Moiș

Previzibil   Val de căldură- Mi te extinzi prin vene; Cerul se cutremură La ale destinului scheme. Știe el ce face, Ne acoperă cu fum.

Delia Moiș

Gheață Umbră surdă, Uitată-n amintire; Ființă crudă Pierdută-n neștire. Am uitat ce înseamnă Prezența-ți de peste zi. Un gând parcă te-ndeamnă: Te prefaci c-ai să

Delia Moiș

Întâiul meu ocean   Ce ghinion! Să nu știi să-noți: Să-ți dorești, dar să nu poți! Aud ecoul sirenelor ce-mi plâng prezentul. Știu și ele,

Delia Moiș

Interlinked Coincidență că respir Și că respiri și tu concomitent, Din al destinului unic fir Ne-am desprins pe același continent. Ca două scântei, Ne-am aprins

Delia Moiș

Într-o relație complicată cu primăvara   E din nou plin de roșu și alb Și de zâmbete pe străzi. Cresc zambilele mov din bulb, Dăruite

Delia Moiș

Un azi surd   Ce liniște turbată E la opt dimineața! Stă cafeaua uitată Cât îți ia cerul fața: E plin de începuturi Albastrul ăsta