Blog

Un azi surd   Ce liniște turbată E la opt dimineața! Stă cafeaua uitată Cât îți ia cerul fața: E plin de începuturi Albastrul ăsta

Un ieri de mâine Simt briză de aer de trecut; Oare să fie semnul unui nou început? Strigă asfaltul că el a rămas Tot același,

Aici, acolo la tine   Fizica-i naivă când spune: „Nu poți fi în două locuri” Am știut că nu-i pe bune Și mi-am luat de

Iubirea de sine Suflet pierdut în cenușa Focului ce nu a ars vreodată, Îți las de azi deschisă ușa Ca să nu sari geamul niciodată…