E toamnă… Pe piele mi s-a imprimat miros de toamnă Pus-a amurgul mâna pe sufletul meu Și gura mi-a sărutat de parcă-s a sa doamnă
Blog
Day: martie 29, 2025
Cum ar fi fost să fim? Cum ar fi fost să calc petale de bujori și nu nori? Din iadul oglindit în lacuri, Pe vârf
Să nu mă uiți Te-aș căuta în miile de vieți apuse, Iubindu-te. Și aș găsi întregi cuvintele nespuse, Zdrobindu-le. E crunt să te numesc prima
Suflet de poet M-am îngropat cu fericirea, departe ești de mine, Tu, chip ce cauți nemurirea, tu, suflet fără de iubire! Cum mișelește stai ascuns,
Într-o relație complicată cu primăvara E din nou plin de roșu și alb Și de zâmbete pe străzi. Cresc zambilele mov din bulb, Dăruite
Un azi surd Ce liniște turbată E la opt dimineața! Stă cafeaua uitată Cât îți ia cerul fața: E plin de începuturi Albastrul ăsta
Un ieri de mâine Simt briză de aer de trecut; Oare să fie semnul unui nou început? Strigă asfaltul că el a rămas Tot același,
Aici, acolo la tine Fizica-i naivă când spune: „Nu poți fi în două locuri” Am știut că nu-i pe bune Și mi-am luat de
Te rog… Te rog să nu mă minți. Niciodată, oricât de inconfortabil ar fi. Te rog să nu-mi promiți că va fi bine. Nu avem