Un ieri de mâine
Simt briză de aer de trecut;
Oare să fie semnul unui nou început?
Strigă asfaltul că el a rămas
Tot același, făcut de noi la pas.
Sufletu-mi se află, iar, în fața
Aceleași trepte, ce-i transformă viața.
Ceva-mi spune că în acest lift am mai urcat,
Când ușile s-au deschis și tu m-ai întâmpinat.
Aud, văd, simt și-mi bate tare inima,
De parcă aș retrăi clipa aceea… prima!
Și din nou observ în oraș ce-i frumos,
Străzile pictate, de felinarul luminos.
Iar nu-mi simt degetele… de înghețate! –
Și râd: Cum m-am forțat să-ți scriu în noapte!
E același aer de octombrie afară;
Coincidențele parcă ușor mă-nfioară.
E aceeași știre la televizor
Și aceeași liniște se vede pe vizor.
Deja pot auzi mesajul tău direct;
Știu că-mi va sări inima din piept.
Oameni și anotimp, toți se pregătesc –
N-ai cum să nu știi despre ce vorbesc.
Este plin de fragmente de noi peste tot,
Ce așteaptă să se reîntregească… cu zgomot!
Uită-te și tu… vezi?
Doar tu mai urmezi
Să apari în al prezentului tablou;
Să iasă cu fluturi și parfum din nou.