Iubirea de sine
Suflet pierdut în cenușa
Focului ce nu a ars vreodată,
Îți las de azi deschisă ușa
Ca să nu sari geamul niciodată…
Du-te și strigă, copile!
Nu am să te întreb de ce
Ai umplut atâtea file.
Să ajungă pân’ la stele a ta voce!
Lasă-te pe spate
Când simți că încă te dor
Visele din noapte.
Te prind eu, dulce copil interior!