Blog

neputință vânam liniștea căci zgomotul mă aduse în pragul nebuniei. singurătatea mă pândea purta haine largi și grele, mă înspăimânta! • duceam o luptă interioară

Mă simt blocată într-un cub de sticlă „Mă simt blocată într-un cub de sticlă, văd cerul, simt un miros de zmeură care-mi satisface nările, inspir

A rămas o amintire… „Cad din lac în puț”- Așa se spunea cândva, Dezamăgirea-i jos, Așteaptă să cobori la ea!  • Să te ridici, nu

Neputincioasă N-aveam stare, mă foiam, somnul nu venea, Pereții-mi dădeau filme, inima nu le voia! Mă jucam cu-n particul de lumină, straniu, Îmi dădea speranță

Predestinați Râsul de copil îmi făcea inima să tresară, Și zâmbetul lui era antidot pentru ochii mei. Ne pierdeam printre nori, îi admiram grațios, Dar

zăpăciți din fire mai zăpăciți așa din fire, ne-am regăsit sub altă formă; n-aveam stare, chicoteam, eram ca doi copiii pe un topogan.  • așa

și-un strop de iubire ploaia ne devenise casă, deja îi aparțineam, el m-a cuprins ușor de talie, eu i-am zâmbit, ne pierdusem printre picături, ne

pe ascuns tac, nu am niciun răspuns, cuvintele-s deja epuizate! faptele cred că sunt mute, pașii au umbre moarte! • noaptea mă pierde-n zori, am

așa așa te-aș strânge la pieptul meu, ca nimic să nu te poată frânge; când totul o să-ți pară greu, nici măcar nu te va

noi doi așa nebuni cum eram noi ne găseam liniștea-n doi; cândva mă pierdeam prin foi, în minte și-n inimă aveam război!  • mă obișnuisem