Blog

Ars poetica   La început a fost cuvântul. Cuvântul, silaba și litera Care, multiplicată, alcătuiește Un alfabet lăuntric de trăiri, Un imens bazar sentimental.  

Inspirație   Îmi șoptești cuvinte răstălmăcite, Să petrec eu ceasuri să le pun în ordine; Îmi zici că nu există timp și că Începutul sfârșitului

Alchimie   Ne uităm unul în ochii celuilalt Și fredonăm încetișor o melodie- Buzele noastre îngână aceeași prozodie, Dar cu cuvinte răstălmăcite. Rătăcind prin muzeul

Viscol   Privirea ta fatală Îmi îngheață sângele în vene Și îmi arde pielea, Îmi lasă semne Permanente pe trup. Ții în mâini o sabie

Să-mi fii toamnă Să-mi fii toamnă…- Așa ți-am propus În noaptea în care ne plimbam Pe străzile goale, singuri, Ținându-ne de mână. Să-mi fii toamnă…-

Antiteze   Ca niște ființe Divine neascultătoare Am decăzut amândoi În fața demiurgului, Am fost izgoniți din rai Și abandonați în furtună În această lume

Vara ce nu mai vine   S-a făcut târziu pe drumul amintirilor- Frunze sângerii ce cad în abisul uitării; Am ruginit De atâta dor de

Fior de august   Credeam c-avem timp, Măcar un anotimp, Să ne cunoaștem pe-ndelete Împărtășindu-ne secrete. Credeam c-am putea crea O lume, a ta și

Iubire cu parfum de lavandă    Vino! Hai să luăm lumea la pas, Doar atât ne-a mai rămas! Tu și cu mine spre miazănoapte- Vom

Miraj aprins   În deșertul deșertăciunilor Eram o floare de cactus Care adora arșița Și dogoarea nepământeană… Eram o plăsmuire a efemerului Care împrăștia miresme