Să-mi fii toamnă
Să-mi fii toamnă…-
Așa ți-am propus
În noaptea în care ne plimbam
Pe străzile goale, singuri,
Ținându-ne de mână.
Să-mi fii toamnă…-
Așa ți-am șoptit
Într-un moment ludic de visare,
Când mă uitam în ochii tăi de iaz
Și vedeam un imperiu ruinat
Care se înălța odată
Cu freamătul tandru
Și neprihănit al vocii mele.
Să-mi fii toamnă-
Așa mi-ai promis,
Că vom cutreiera alăturea pământul
Și vom răzbi iernii ce va să vie,
Că vom locui sub același cer
Ce se înserează timpuriu,
Iar lacrimile mele
Ce cad ca niște frunze ruginii
Vor dispărea de tot curând.
Dar vai!
E atâta toamnă-n mine
De când te știu,
De când te ador,
De când îți cunosc chemarea și mă înfior…
Ah, ce emoție! Ce sentiment!
Acoperă-mi inima
Și du-mă lângă izvor,
La fine de noiembrie am să mor
(oricum) de dor…