Viscol
Privirea ta fatală
Îmi îngheață sângele în vene
Și îmi arde pielea,
Îmi lasă semne
Permanente pe trup.
Ții în mâini o sabie
Cu două tăișuri
Și mă sfredelești
Și mă împungi
Cu un zâmbet sinistru,
Ca de austru.
Tremuri.
Atâta viscol e în noi,
Dar mai ales în tine,
Cum am putea răzbi?
Suntem prizonierii eterni
Ai acestei ierni în care
Tu vii și mă acuzi,
Mă privești vindicativ,
Din cauza mea ești captiv
Într-o lume fatidică de gheață
Ce nu știe să iubească…