Ars poetica
La început a fost cuvântul.
Cuvântul, silaba și litera
Care, multiplicată, alcătuiește
Un alfabet lăuntric de trăiri,
Un imens bazar sentimental.
Cuvintele rostite și nerostite de mine
Sunt dactilografiate de univers
În ritmul bătăilor inimii cuiva.
A cui inimă?
Nu știu-
Asta are să decidă destinul.
Până atunci voi râde și voi plânge,
Mă voi juca cu cuvintele, căci
Le învăț să simtă, să iubească.
Le arăt cât de sensibil e omul,
Cât de bună și cât de rea,
Cât de sacră și cât de profană
E lumea mea.
Și ele construiesc un pod către stele,
Îmi poartă visurile și năzuințele.
Cum să le spun eu lor?
Deși mi-au dat aripi să zbor,
Tot mi-e teamă să nu mor…