Blog

Category: Iz de melancolie

Fatima

Fata care a băut luna Bea-mi lumina alb-gălbuie, Înghite-mi strălucirea ca pe-o băutură fină cu bule, Nu lăsa îndoiala să te oprească, Din a-ți schimba

Fatima

Bucăți de porțelan în noapte Un sunet ascuțit și pătrunzător răsună din apartamentul meu umbrit, la contactul dur cu parchetul rece. Sunt eu, mă sparg

Fatima

Mathiola Cu părul ei aurit, așa cum aveau toate fetele din poveștile cu care ne-au crescut cu drag părinții, Mathiola ședea pe taburetul făurit din

Fatima

Ceașca de ceai S-a ars ceașca de ceai, așa cum se arde soarele pe sine, când plantează căldură-n suflete. S-a topit ibricul, așa cum s-au

Fatima

În rochie albastră pe divan În rochie albastră pe divan, Stă o poetă plină de melancolie, Cu mintea la ultima sa poezie, Zâmbește ușor. •