Blog

Category: Muzeul literaturii

Maria Covaci

Dansez cu ploaia Strada pustie din miez de noapte, ne este sală de dans. Picăturile reci de ploaie îmi șoptesc ceva la ureche, dar eu

Maria Covaci

Din întunericul tău Din întunericul tău mi-ai turnat În pocal, ale Lunii raze reci Înghițindu-ți sufletul m-am încarnat Pân-la ultimul strop, crezând c-ai sa pleci.

Maria Covaci

Praf de femeie Tu, muză a inspirației mele Purtătoare a vieții pământești Din sângele tău am băut lacom, Si peste noapte m-am asemuit ție. Aripi-nalte

Maria Covaci

Esență de iubire Te agiți ca oceanul în venele mele Și mă prefac că nu îți știu numele. Sentiment profund și de neuitat Al lumii