Din întunericul tău

Din întunericul tău mi-ai turnat

În pocal, ale Lunii raze reci

Înghițindu-ți sufletul m-am încarnat

Pân-la ultimul strop, crezând c-ai sa pleci.

Mărgelele albe aidoma stelelor,

Pe un tărâm difuz m-au purtat

Unde lent, curgeau numărul zilelor.

Înaintând în neant, pocalul s-a crăpat

Firmituri de sticlă și stropi de lacrimi,

Pe chipu-mi alb etern s-au împletit

Eu căutăm a ta iubire s-o imprimi,

Rămas-am cu ale tale vorbe de îndrăgostit.