Blog

Cum aș putea eu oare? „Și de-ar fi să plâng, aș plânge o toamnă-ntreagă, De dorul mort, adormit ca frunza ce cade pribeagă Pe-un pământ

Am iubit să te iubesc Nu te-am iubit niciodată, dar te-am iubit atât de mult, atât de nebunesc, încât aș fi pescuit soarele de pe

O ființă dispărută „Să pășesc pe cifrele unui ceas ce ticăie bătrân cel din urmă dor îmi este, Să simt cum clipele trec și suav

Scoică Te rog… Nu mă întrerupe când vorbesc cu sinele meu. Îmi e atât de greu să îl găsesc nepecetluit de umbre, de tenebre, de

Boală a sufletului Lin răsare luna, ca zâmbetul tău pe chip,Căci iute-ai dat uitarii, ca o furtună de nisip.Ți-ai șters din gând a umbrei mele

Amor nocturn Și-n dorul unei nopți de vară Ce mă cuprinde precum o povară În sus la cer ridic privirea Și-n cerc, dar nu pot

UN FIR DE AȚĂ „Din muchii, laturi și cuțite,Din mii de sfere-n centr-uniteVisez de mii de ani…De-o viață!Să pot să tai un fir de ață.

Am căzut Am vrut să mă pierd prin munți Să-mi pierd ecoul prin înălțimile lor, Să-mi rătăcesc umbra prin mușchiul verde, Am vrut să respir

Antonime de iubire Și pentru că te-am iubit atât de mult ți-am desenat zâmbetul pe cer ca să mă pot uita la el zi și

Ce rost are oare A rosti cuvinte goale Dacă literele gurii mele, Nu zboară pe foi de hârtii Departe de o minte îngustată Să îmbrățișeze