Blog

Iubire mincinoasă În lumina palidă a lunii Ochii tăi ardeau ca și cărbunii. Am pasit temător spre tine Pentru că nu știam ce e rău

Tu nu m-ai înțeles… „-Tu nu te-ai gândit niciodată și nici n-ai avea cum să pricepi, căci nu îți sunt cunoscute căile întunecate ale minții

Cerul plânge cu amar Cerul plânge cu amar Peste proaspătul mormânt Vremea tristă indic-a brumar Ca-i încălcat al nostr’ legământ. • Flori și ciripit de

Dac-aș putea picta cerul Dac-aș putea picta cerul în culorile inimii mele Ar urla roșul de furie și s-ar scurge albastrul în lacrimi grele. •

În toamna anului trecut În toamna anului trecut eram la un pas de moarte. Gândurile uscate ce îmi zburau bezmetic prin minte ca o furtună

Rătăcirea sufletelor Rătăcirea sufletelor blestemate Caută milă-n drumul lor spre moarte. Îngerii decăzuți minciuni le șoptesc Ca oastea lor, ei și-o sporesc. • Suliți ascuțite

Într-o pădure… Luna palidă se topea în albastrul viu al dimineții. Ceața sublimă se scurgea picătură cu picătură pe vârfurile arborilor ca roua răcoroasă.  Primul

Tablou Pictează-mi iubirea în versurile muzicii, și ca un refren neobosit, al meu trup ar putea să zboare. Dedică-mi o poezie, unde al meu nume

În mormânt În seninul cerului îți văd veselia În miezul pământului ți se naște melancolia. Nu îmbrățișează cerul câte stele sunt Iar eu cânt iubirea

Miresmele primăverii Am crezut în tine, oh dulce primăvară! Credeam ca-i să mai vii pentru ultima oară Să ne întâlnim în fața blocului meu Mult