Blog

Nu mă lua în seamă   Nu mă lua în seamă, am halucinații Doctorul îmi spune c-am înnebunit N-am trecut de teste, în mine sunt

Lacrimi de vioară Mi-e corpul mult prea greu Și mintea prea ușoară Acolo-n separeu Bărbatul îmi omoară  •                                 Buze în război Și haine aruncate

Imortalitate   Și poate că acest poem nu este menit să vindece,  Ci să amăgească profund.  Nu pe cel care-l citește (dacă-l citește cineva), Nu

Azi mă declar nebun   Azi mă declar nebun Cu flori de trandafir în piept  Și ghimpi de ceară-n suflet  Mă opresc în fața mea 

Nonsens Pe umerii aceștia cruzi Port o cruce blestemată — Cine a murit? întrebi. — Sufletul de altădată. • Mă privești ca pe-un intrus, Dar

Muze roșii, asasine lasă-mă să te admir printre cei mai sadici spini • lasă-mă să te cunun sub o creangă de alun  • lasă-mă să-ți

Drumurile sorții Anii trec la fel de repede Ca un zâmbet mutilat pe șinele neființei. Clipele din tunelurile stacojii ale inimii Îmi îngreunează tot mai

Ce n-aș da să merg acasă… Mi-s râurile ocupate De pești și broaște cântătoare, Mi-e cerul împânzit de stele Și pământul, de fecioare.  • Mi-s

Pact cu moartea Te-am ascultat cum pleci, Deși pașii tăi nu aveau nici o muzicalitate. Te-am privit cum dansezi cu vântul, Deși mintea mea era

Exil lasă porțile să cadă peste munții tăi pustii moartea te-o jeli prin vii așteptând să te mai vadă  • i-ați apusurile-n lacrimi și povara