Alexandrie Marie Roselin

Pact cu moartea

Te-am ascultat cum pleci,

Deși pașii tăi nu aveau nici o muzicalitate.

Te-am privit cum dansezi cu vântul,

Deși mintea mea era orbită de alte idealuri.

Te-am lăsat să scapi printre vene,

Deși nu eram pregătită să renunț la tine.

 •

Ți-am contemplat plecarea,

Iar tu m-ai privit ca și când aș fi fost

Un schelet mânjit de societate.

 •

În acel moment disprețuitor,

O mie de cai au trecut în goană

Peste măruntaiele sufletului meu.

O haită nebună de câini

Mi-a jupuit pielea de pe gânduri.

O arătare demonică mi-a spintecat pieptul,

Ciopârțindu-mi inima în cele mai brutale moduri.

 •

Iar acum, când scriu aceste versuri nenorocite,

Nici măcar nu știu dacă sunt vie

Sau dacă am semnat un pact cu moartea.

 •

Care variantă ar fi mai convenabilă?

Lasă un răspuns

Newsletter

Signup our newsletter to get update information, news or insight.