Exil
lasă porțile să cadă
peste munții tăi pustii
moartea te-o jeli prin vii
așteptând să te mai vadă
•
i-ați apusurile-n lacrimi
și povara existenței
tu ești cauza demenței
ce se zbate printre pagini
•
e momentul să te duci
ia-ți și marea ce te strigă
dulcea ta amantă tristă
prin nisip își face cruci
•
te privesc cum dezertezi
n-ai putut să mai învingi
muze calde și oglinzi
ce-notau pe plaiuri verzi
•
lasă fericirea-n urmă
nu o meriți nici de-ai fi
cel ce moare-n poezii
printre pietre și țărână
•
este timpul tău ostil
într-o sumbră simfonie
uită, dragule, de mine
și afundă-te-n exil