7. Apus de pace

Vorbe dulci, frunze și nuci,

Ai construit iluzii în pereți

Reflectând ceea

Ce îți doreai să cred.



Mi-am pus încrederea în tine,

Precum drumuri spre ascensiune,

Vorbele tale, mângâieri de harpă lină,

Izvor spre râu și flori fără tulpină.



Știai că sunt o asasină,—

Liberă, agilă, eu nu-ți eram străină.

M-am ucis de fapt pe mine

Ucigând doar pentru tine



Dar eu nu știu ce-am ucis,

Te-am întâmpinat cu zâmbet indecis,

Următorul lucru ce-l cunosc—

Te-am văzut cu spatele întors.



Și cu o întoarcere cu spatele,

O întoarcere în timp,

Te vedeam din nou în mai,

Sub cireș cum promiteai.



Și cu doi pași făcuți cu nepăsare,

Cu doi pași în timp, în zare

Te vedeam în planul de astral

Cum mă conduceai spre mal.



Îți declar război în doi.

Pentru tot ce ai făcut cu noi,

Nu te voi mai privi cu ochii iertători

Ci iriși reci, înecători.

Lasă un răspuns

Newsletter

Signup our newsletter to get update information, news or insight.