7. Apus de pace
Vorbe dulci, frunze și nuci,
Ai construit iluzii în pereți
Reflectând ceea
Ce îți doreai să cred.
•
Mi-am pus încrederea în tine,
Precum drumuri spre ascensiune,
Vorbele tale, mângâieri de harpă lină,
Izvor spre râu și flori fără tulpină.
•
Știai că sunt o asasină,—
Liberă, agilă, eu nu-ți eram străină.
M-am ucis de fapt pe mine
Ucigând doar pentru tine
•
Dar eu nu știu ce-am ucis,
Te-am întâmpinat cu zâmbet indecis,
Următorul lucru ce-l cunosc—
Te-am văzut cu spatele întors.
•
Și cu o întoarcere cu spatele,
O întoarcere în timp,
Te vedeam din nou în mai,
Sub cireș cum promiteai.
•
Și cu doi pași făcuți cu nepăsare,
Cu doi pași în timp, în zare
Te vedeam în planul de astral
Cum mă conduceai spre mal.
•
Îți declar război în doi.
Pentru tot ce ai făcut cu noi,
Nu te voi mai privi cu ochii iertători
Ci iriși reci, înecători.