Azi scriu iar despre noi

Astăzi am ales să scriu iar despre noi, despre cum am pășit în aceleași direcții, despre apogeu, despre noi ca oameni. Noi ceea ce suntem tu și eu, noi, tu cititorul și eu cea care a scris asta într-un ceas târziu de seară cu gândul la ce ne va rezerva ziua de mâine. Despre noi care facem pași în tandem unul mai departe de altul, dar cu cât noi ne îndepărtăm de noi, alții ni se apropie. Iar în poveștile lor, noi suntem ei, iar ei sunt noi și la un moment dat în această viață o să facem schimb de roluri și o să fiu eu cu el din ei, noi și tu cu ea din ei, voi, alți noi care vor scrie un nou fragment dintr-o poveste. Și mai departe tot așa, noi ca voi și ei ca noi scriem povești în viață, de fapt scriem viața pentru că oricât de mult ne-am dori să nu credem asta, suntem captivi toți în acest cerc vicios, acest ciclu nesfârșit de trist. Un film prost cu același rol pentru toată lumea. Și de ce să mint pentru că sunt conștientă că în fiecare zi scriu despre noi, nu doar azi!