Amor visat

Într-o lumină difuză ce lupta în dorințe cu întunericul, amorul se lăsa greu îmblânzit de trupurile noastre arzătoare. Trupul îmi era acolo sub presiunea sufocantă a privirilor lui, dar mintea încerca să nu se piardă în acei ochi cuprinși și ei de cel mai dulce păcat. Stătea în spatele meu, ne priveam cu poftă în oglinda din fața noastră. Vedeam doar niște umbre ce se iubeau parcă de o viață. Dar nu eram singuri, în jurul nostru pluteau sentimente ce urmau să se transforme în amintiri. Mai erau și suflete adormite, nevinovate, ce luau parte la acest masacru al iubirii. Știam că este acolo, gata să mă prindă dacă îmi permit să cad, dar odată cu siguranța am căzut amândoi, unul în brațele celuilalt, într-un potop de săruturi și atingeri nesătule. M-am îndrăgostit și mă îndrăgosteam iremediabil de fiecare dată când îl priveam. Era stăpân, mă pândea, știa că atunci când voi deschide ochii voi fi a lui. Închideam pleoapele încet, voiam să savurez în liniște imaginea pe care încă o am întipărită pe retină. Corpul nu-mi mai aparținea, inima și gândul nici măcar atât.

A fost un vis, când m-am trezit eram singură în patul meu micuț și rece.