Marțieni

Deschide-ți sufletul în fața mea precum o floare își deschide petalele la începutul unei alte primăveri. Deschide-ți ochii după ce buzele ni-se despart după sărutul rece ca un fulg de nea din februarie. Deschide-ți mintea sclipitoare precum mugurele unui copac primăvăratic. Mă voi deschide să te întâmpin ca pe împărăteasa sufletului meu. Și te voi cuprinde, să devenim unul și același și să ne pierdem în natură. Să fim două stele pe un cer senin ce vestește noi începuturi, să fim două păsărele ce se întorc din țările calde, să fim noi cei dintâi vestitori ai primăverii. Întinde mâna către mine, căci am să te prind strâns și vom trece împreună peste tot infernul. Îți promit că te voi duce unde nici soarele nu a ajuns și te voi face Primăvară. Într-o întreagă neștiință, tu vei fi prima între toate. Renaștere, mama vei fi peste natură și stăpâna trupurilor noastre! Vom trăi numai din păcate și nimeni n-are să ne judece, căci nu trăiesc ei viața pe care o trăim noi. Deschide-ți larg și sufletul și ochii și mintea! Deschide-te toată, floarea mea dragă, ca mai apoi să te ucid ca un îngheț cumplit după o zi însorită de martie.