Vidul dragostei

Buze otrăvite cu sânge murdar,

Mâini ascunse de vicii premature,

Adam, iar mi-ai devenit șarpe,

Te-ncolăcești în sternu-mi sanctuar.

Aprinzi lumină în inima-lăcaș,

În jurul plămânilor legi coroană.

Mintea-izvor îți rămâne drept hrană,

Îmi strângi interiorul pătimaș.

Sugrumi cu mulțumire floarea vieții,

Îmi răpești privirea, cadoul cel sfânt.

Ai uitat tu, oare, acel jurământ?

Mi-ai promis iubire-n miezul nopții,

Iar în zori, mă inviți la un ceai cu chipul morții.

Lasă un răspuns

Latest post

Newsletter

Signup our newsletter to get update information, news or insight.