Vidul dragostei
Buze otrăvite cu sânge murdar,
Mâini ascunse de vicii premature,
Adam, iar mi-ai devenit șarpe,
Te-ncolăcești în sternu-mi sanctuar.
•
Aprinzi lumină în inima-lăcaș,
În jurul plămânilor legi coroană.
Mintea-izvor îți rămâne drept hrană,
Îmi strângi interiorul pătimaș.
•
Sugrumi cu mulțumire floarea vieții,
Îmi răpești privirea, cadoul cel sfânt.
Ai uitat tu, oare, acel jurământ?
Mi-ai promis iubire-n miezul nopții,
Iar în zori, mă inviți la un ceai cu chipul morții.