Tablou infantil

În camera-nchisă cu miros de piatră,

stă artistul gânditor.

Își ia creionul și pastelul cu grija unei mame,

Foaia-l privește cu ochi dezorientați.

Se uită spre geam, razele încă nu apar.

Le desenează el, cu culoare arămie.

Creionează o casă deformată,

un fierăstrău, o oaie

și niște lebede trecânde, șterse…

Se uită atent la cel care îl urmărește.

Sunt două tablouri în camera de piatră:

Unul al artistului, 

Altul al privitorului.

Fiecare-și notează pe hârtie,

își face propriul tablou infantil.

Regresiv și monoton,

Etern și totuși efemer.

Un gând de copil îl încearcă pe artist

să-și arate mândru creația premorbidă,

cu nuanțe de arămiu și negru moale,

În camera-nchisă cu miros de piatră…