Gravitație
Mi-am pus costumul de astronaut și
am ieșit din încăperea ce se chinuia
să estompeze gravitația…
Mi-a fost de ajuns să resimt
greutatea de pe pământ.
Am ales să zbor,
Să zbor printre corpuri fără viață și
să mă las pradă oricărui suflet
pe care l-aș putea găsi
într-un cerc de noapte fumurie…
Vâsleam din mâini și din picioare
și am realizat că zborul s-a terminat.
Înotam printre culori și nu mi-am dat seama.
Îmi este frică de apă!
Creierul mă trage spre un abis care
nu există…
Iar trupul simte doar instinctul de supraviețuire.
Valurile mă leagănă și îmi acoperă capul
cu o pătură de flori,
În timp ce culorile se contopesc cu mine, prin mine.
Nu îmi văd pielea, dar știu că ea este
compusă din praf sau din nisip care se
încheagă monoton.
O să devin un corp fără viață sau doar acum
o să trăiesc cu adevărat?
Întind mâinile spre o salvare, încă aștept
acel suflet care ar putea să îmi redea lumina
după o îmbrățișare…
Dar tot ce văd sunt mâinile mele negre
în care stelele se lipesc
ca într-o capcană pentru muște.
Oh, nu, devin noapte!