Blog

poem fără titlu- Mi-ai lăsat doar urma unei atingeri de mână Cu toate că eu mi-aș fi dorit mai mult Voiam să îmi atingi și

sentiment în loc nepotrivit Traversez drumul, merg la supermarketul cu pereți albaștri și uși ale raiului Care se deschid și emană miros de croissant abia

Vidul dragostei Buze otrăvite cu sânge murdar, Mâini ascunse de vicii premature, Adam, iar mi-ai devenit șarpe, Te-ncolăcești în sternu-mi sanctuar. • Aprinzi lumină în

Crearea Evei Creator al cerului și al cuvântului, Mi-ai luat bucată din coastă și ai creat o Evă. Ai uitat să-mi spui că ai adus

Captivă Pământul mă ținea înrădăcinată în realitatea mult prea asupritoare ochilor mei. Voiam să ating înaltul cerului, să îi permit minții să guste din stropul

agonie interiorizată nu am reușit să te simt cu adevărat dar voiam să apari în visul meu; noaptea îmi arată doar un domn cu pălărie

condamnați în forma noastră cerul este tulbure și își plânge momentul în care a fost creat; cerul îmi privește neputința, eu privesc gloria cerului; cerul

Schimb de întuneric Cerul nopții mele se arată Cu luna flămândă-mbrăcată în artă. Cerul nopții tale apare Cu stele-metal scufundate în mare. • Ochii-mi captează

Separare prin bucăți de timp Am devenit Orfeu.   Inima și versurile mele strigă în continuare după Euridice, care acum are aripi și un loc păstrat

𝓡𝓮𝓪𝓵𝓲𝓽𝓪𝓽𝓮 în vis sau 𝓥𝓲𝓼 în realitate? Îmi ascund lacrimile printr-un rimel 𝓔𝔁𝓽𝓻𝓪 𝓛𝓪𝓼𝓱 și codițe în jurul ochilor, cât mai colorate și asortate cu