condamnați în forma noastră

cerul este tulbure și își plânge

momentul în care a fost creat;

cerul îmi privește neputința,

eu privesc gloria cerului;

cerul își dorește să piară,

eu îmi doresc să absorb

viața necuntenă care i-a fost dăruită.

•

instinctul de revoltă

îmi sfâșie carnea de pe

oase, cu sânge –

venele atârnă, se-ncâlcesc

precum cabluri;

pe coaste scrie 𝔪𝔬𝔞𝔯𝔱𝔢

cu urme de cuțit,

opusul a ceea ce doream

•

cerul se revoltă,

strigă prin fulgere-țintă

care lovesc suflete și le

sparg, le fac cioburi

și le abandonează

în pământ lichefiat –

după orice ploaie, apare curcubeul,

iar pe cer scrie 𝔳𝔦𝔞ță

cu răni fierbinți,

opusul a ceea ce dorea…