Doi porumbei, un suflet

Plutesc o viață printre nori

Doar pentru a se regăsi reciproc,

Tot în Valea Fermecată

Ei sunt doi și sufletul unu’,

Printre veacuri de iubire… 

•

Fără grai și fără gest,

Dar cu sufletul milos

Așa se reflectă iubirea, 

Printre pupile și povești 

Cu emoții adunate. 

•

Sunt într-o lume a păcii

Fiindcă vestesc fericirea,

De la cer pân’ la pământ

Sunt doar straturi de bezea,

Cu aromă de etern. 

•

N-au durată, nici refren,

Căci doar eul îi ghidează

Pe pământ sunt corpuri calde,

Și în cer suflete eterne

Precum o balanță perfectă. 

•

Calea vieții definește

Legături sacre pe dată, 

Între tot ce e menit

Tandrețea pictează raze,

Și un curcubeu cu aripi.