Pufuri de ceară

Înotam în balsam de fantezie 

Prin orizonturi pictate, 

Mimate de vise aprinse 

Și focuri nestinse, 

Pe jar așternute… 

•

Trupul mocnea temător, 

Ochii sticleau flămânzi

Umbrele se adânceau pe arcade, 

Arzând în șoapte de ceară 

Unde, un fir auriu mai respira. 

•

Păpădiile zâmbeau mimându-se,

Durerea o lecuiau dansând, 

Pe al meu trecut șters

S-au așezat doar pufuri,

Pufuri de ceară… 

•

Sub file ruinate, 

Astăzi regăsite-n mine

Au dat start la fericire… 

Și focul l-au răcorit, 

Din artere și din vis. 

•

Melancolia s-a topit

Picăturile au crăpat,

Crăpăturile s-au vindecat…

Din amuleta amorțită 

Un fluture de viață a evadat. 

•

Sechelele au ars,

Sufletul crud a renăscut

Din pastile depresive,

Într-o armură încrezătoare

Răsădită tot din pufuri.