O avalanșă de gânduri

Și care poate fi cea mai mare otravă pentru suflet, decât propria gândire…? Se adună zeci, chiar și sute de gânduri ce încep să deruleze fiecare câte o poveste nouă, cu emoții diferite ce încep să domine mintea instabilă. Te fac să intri în povestea lor inconștient, să te încrezi în ele. Fără să-ți dai seama te cuprinde o vibrație ce începe să te tulbure și nu realizezi ce se întâmplă, nu găsești un sens al acestor gânduri aparente. Nu știi de unde au pornit și nici când se vor termina. Inima, micuța, ce să facă? Cum să spere când creierul preia controlul și uită de rațiune? Încearcă în zadar să-l lumineze, că se crede atotputernic. Și se minte că e bine, nicidecum că s-a pierdut pe sine.

E pierdut pe a sa axă, nu știe cum să se trateze, nici nu recunoaște că are o problemă, și ajutorul îl refuză. Oare cât e de absurd să nu-și vadă propria agonie? Să fie, oare, teama de a da greși? Sau obișnuința de a păstra același drum? Se pierde în propriile straturi și te face să intri în al său joc și te întrebi cine e de vină dacă acceptă să dea startul.

Te simți brusc rece, un gol interior te cuprinde, și nu înțelegi ce ți se întâmplă… E ceva straniu, ceva care nu te-a mai cuprins de ceva timp. Obișnuința cu care te-ai familiarizat, acum te înfricoșează. Te-ai îndepărtat acum ceva vreme de tot acest flux vicios, te-ai mințit că ești mai bine, ascuzându-te într-o aparență trecătoare, dar și periculoasă, deoarece te-a făcut să crezi atât de mult timp în ea, încât ai reușit să o confuzi cu realitatea. Când ai încercat să te dezlipești de ea, sentimentul de frică te-a cuprins îndată. Tu de a sa rătăcire să nu te temi, șoptește-i inimii tot ce simți și ea te va îndruma. Nu pica în plasa gândurilor, căci se pierd în detalii, și se evaporă rapid când nu se mai conectează. Drept urmare, conectarea e la tine. Mintea tu să o ghidezi pe un drum lin, ci nu pe o apă învolburată. Acei mici nori negrii din propria minte, prind contur atunci când sunt hrăniți cu ce doresc. Alegi să le hrănești? Sau le elimini cu suplimente opuse? Noi le coordonăm, puterea este la noi, nu la ele. Trebuie să colectăm sentimentele care ne îmbunătățesc viața, nu pe cele care o întunecă. Să le păstrăm cât mai bine în interiorul nostru, și să eliberăm din energia lor de fiecare dată când simțim că se adună acel nor negru. Trebuie să știm să gestionăm fiecare nou element apărut, astfel încât să nu reușească să ne conducă el pe noi. Fiecare cămăruță din mintea noastră are o poveste, iar fiecare poveste a lăsat câte ceva în urma sa.