Scripete

O forță venită din exil

Tot îmi scria pe foi de foc, 

Că al meu suflet de copil 

Vă fi ținut mult timp ostil,

Iar eu am tăcut inutil… 

Era un joc prea convenabil 

Mă tot măcinam subtil, 

O energie grea m-a făcut instabil… 

Am văzut ultimul stol de fluturi, 

Primele râsete au devenit imperceptibile. 

Măcinând jarul subit pe gene, 

Eu îi inhalam fumul adânc prin vis 

Și de la capăt pân’ la sfârșit, 

Ne întâlneam în același loc imbecil… 

Dar la un timp prea diferit. 

Erau multe cioburi în jur, 

Ca într-un mecanism mobil 

Am îmbrăcat energia grea într-un fitil, 

Și tactil m-am așezat pe sol

Ferindu-mă de fire gri… 

Acum aștept să danseze glasuri 

Căci prea multe ceasuri s-au oprit, 

Iar roată nu se întoarce dirijabil 

Așteaptă faptele să curgă…

Și mintea să adune confortabil roade.

Lasă un răspuns

Latest post

Newsletter

Signup our newsletter to get update information, news or insight.