Scripete
O forță venită din exil
Tot îmi scria pe foi de foc,
Că al meu suflet de copil
Vă fi ținut mult timp ostil,
Iar eu am tăcut inutil…
•
Era un joc prea convenabil
Mă tot măcinam subtil,
O energie grea m-a făcut instabil…
Am văzut ultimul stol de fluturi,
Primele râsete au devenit imperceptibile.
•
Măcinând jarul subit pe gene,
Eu îi inhalam fumul adânc prin vis
Și de la capăt pân’ la sfârșit,
Ne întâlneam în același loc imbecil…
Dar la un timp prea diferit.
•
Erau multe cioburi în jur,
Ca într-un mecanism mobil
Am îmbrăcat energia grea într-un fitil,
Și tactil m-am așezat pe sol
Ferindu-mă de fire gri…
•
Acum aștept să danseze glasuri
Căci prea multe ceasuri s-au oprit,
Iar roată nu se întoarce dirijabil
Așteaptă faptele să curgă…
Și mintea să adune confortabil roade.