Voi, adulţii şi noi, copiii

De ce nu puteţi uita de datorii pentru un moment şi să vă scrieţi gândurile pe hârtii? Cum ar fi, să păstraţi jurnale legate de voi şi copiii voştri sau să faceţi mai multe activităţi cu aceştia. Aţi intrat pe mâinile statului şi vă ziceţi în gând că nu mai puteţi ieşi. De ce nu evadaţi printre degetele politicienilor? De ce nu vă gestionaţi timpul mai bine? Şi-a pus stresul amprenta pe palmele voastre muncite? Ştiu că ascundeţi lucruri dureroase, iar noi suntem începători în această viaţă, dar noi înţelegem mai multe decât credeţi. Vă simţim bătăile inimii obosite când suntem în camera alăturată a casei şi cum vă luaţi în braţe cu speranţă, seara, în pijamale. Vă treziţi şi alergaţi într-o spirală a rutinei, noi ne mâncăm mic-dejun-ul, ne pupaţi pe frunte şi ne despărţim. Voi la muncă, noi la şcoală. Ne vedem seara şi povestim câte ceva, dar nu tot ce avem de spus. Şi noi, ca şi voi, avem multe de spus, dar nimeni nu spune când în sfârşit este acea linişte dorită în casă. Ne uităm împreună la televizor, râdem şi zâmbim. Seara, ne ducem să dormim. Perna este rece, la fel şi plapuma. Aburii geamului sunt în călduri, iar nouă ne place somnul. Este mai bine aşa şi uităm de tot, prezentând o relaxare temporară. Noi suntem copiii, iar voi adulţii. Începem să înţelegem mai multe despre această viaţă şi vă înţelegem. Ne maturizăm, dar în noi domneşte tot o parte de copilărie. Mai fiţi şi voi copii, deoarece nu strică! La mulţi ani copiilor de 1 iunie, dar şi tuturor adulţilor care au fost cândva copii!