Două persoane trăiesc în mine

Persoana mea interioară se va distra peste o oră, jucându-se cărţi cu diavolii la masa infernului de aur, ca în fiecare duminică. Va pierde cu zâmbetul pe buze pentru a mia oară şi se va duce la bar. Acolo, va admira oamenii care beau licori sacre ale societăţii, iar ea cu un pai va răscoli un cocktail de portocale, unde îşi va întâlni reflexia. Nu e beată, dar nici emoţionată datorită acelor străini. E prea matură şi nu îşi mai trăieşte viaţa. Îi observă pe ceilalţi când scuipă poeme codate în băuturile lor, iar ea nu se mai ţine pe picioare. De fapt, vrea să rămână şi în seara asta pentru a admira monotonia barului, cum luminile orbesc la văzul oamenilor, dar până la urmă, lasă nota de plată şi pleacă. Se duce acasă, se conectează cu mine, persoana exterioară, formând un întreg şi îmi furnizează tot ce a simţit, căci i-am dat şansa să răscolească lumea ca un om, chiar dacă trăieşte în corpul meu. A fost doar o spioană pentru ceva timp, dar fiind prea sensibilă, slăvită de puteri şi înfrântă de societate, posibil că va mai ieşi prin lumea noastră, doar când îi va veni pofta şi dorul pe papilele gustative. Oare va mai ieşi să joace cărţi? Oare se va mai duce la bar? Va admira oare lumea de pe acoperişul barului, fumând o ţigară şi savurând un ceai?