halucinații am încercat să alung umbrele trecutului care aveau un gust amar, ușor stingher. s-au prăbușit sentimentele în fața apusului, o să devină curând doar
Blog
Day: martie 3, 2024
Flori de săpun pe chipul strașnic al gândirii unde primăvara doarme flori sinistre de săpun lacrimi și-alte vise calde murmură nedeslușit o cumplită simfonie demnitatea
Pe pânzele visării Când barca cugetării Te va purta pe valuri Desprinde-te o clipă Din tot ce te reține Trăiește o amintire Gândește-te la mine!
Trecut Tânjesc după ceva Ce nu există Decât în mrejele trecutului, Ca o himeră ce mă atacă Noaptea, când sunt fără apărare, Să-mi dea ochii-n
pace se leagănă frunze-n vânt, ce frumos e pe pământ! plânge sufletul de dor, ce frumos e să fii om! • soarele-mi trece peste cap,
Cu spatele către oglindă „Lumina vine doar dintr-un tub de neon.” Speranța nu apare mereu atunci când apeși pe întrerupător. Câteodată se ia curentul, iar
Iubire-n foi Nu mi-am mai dorit să mor Când am simțit că am pentru ce trăi Mi-au crescut aripi încet Și te-am cuprins cu putere,
Moștenire „Viitorul nu este decât o imagine prafuită a unui trecut îndepărtat spre care aspirăm în prezent, un tablou pe care ne dormi cu ardoare
Ultimele portocale Credeam că nu vrei sau nu poți, nici nu-mi aduc aminte cu exactitate fragilitatea din vorbele tale, Să fie oare, “nepotrivire de caractere”
RECENZIE — „FURIA” ,,Aceasta este povestea unei crime. Sau poate că asta-i nu cu totul adevărat. În miezul ei e o poveste de dragoste așa-i?”