Trecut

Tânjesc după ceva

Ce nu există

Decât în mrejele trecutului,

Ca o himeră ce mă atacă

Noaptea, când sunt fără apărare,

Să-mi dea ochii-n

Hemoragie sufletească de lacrimi

Și să-mi reamintească

De ce am prețuit mai mult pe lume,

De ce am fost mai fericită-n existență,

Dar astăzi nu mai pot avea,

Rămasă cu inima golită

De orice mi-a trecut prin viață,

Privind doar aerul rece

Și rozul ocular,

Ca pe o ultimă dovadă vie

Că am trăit și eu cândva.