Flori de săpun
pe chipul strașnic al gândirii
unde primăvara doarme
flori sinistre de săpun
lacrimi și-alte vise calde
murmură nedeslușit
o cumplită simfonie
demnitatea primăverii
e o-ntreagă blasfemie
•
ne-a fost dor de lampioane
însă psalmul e trucat
pe obrajii de dantelă
florile s-au scuturat
murmură îndrăgostiții
numai gânduri de iubire
sub o creangă de cireș
renunțăm la fericire
•
munții cei înzăpeziți
ne îmbrăcă-n vers și ură
încă două săptămâni
pân’ la gestul cel din urmă
stând la marginea gândirii
unde primăvara doarme
ne trezim ca doi copii
într-un înveliș de carte