Iubire-n foi

Nu mi-am mai dorit să mor

Când am simțit că am pentru ce trăi

Mi-au crescut aripi încet

Și te-am cuprins cu putere,

Acolo unde viața îmi lipsea mai tare.

•

Ai aprins ultimul apus, 

În inima mea sângerie…

Ce se clătina în foi de sticlă, 

Reflectând în umbră nouă

Dragostea ce a răpus-o…

•

Nu a fost deloc ușor 

Dar cordul îmi tot șoptea, 

Să mă așez pe așternut 

Și să simt parfumul tău

Din ramura vieții dulci… 

•

Îmi era tărâm necunoscut, 

Parcă de strigoi înghițit 

Fiindcă totul îmi vorbea, 

Și eu vrăjită înțelegem

Că iubirea-mi bate la ușă. 

•

Melancolică i-am deschis 

Parcă un blestem s-a stins, 

Decând inimile și-au vorbit 

Și voit noi ne-am unit,

Adunând viața cu noi.