„Guilt trip trap”

Și dacă o țin pe a mea ce se întâmplă?
Dacă provoc un accident
Pentru că nu m-am simțit bine o dată,
Dacă nu îmi pare rău că l-am provocat,
Dacă sunt doar rebelă
Fiindcă simt nevoia de liber arbitru,
Simt nevoia să îmi exprim opinia,
Simt nevoia să nu îmi mai pese la fel de tare, ori o fac tocmai pentru că
Simt nevoia să înceteze tot ce mă supără,
Simt nevoia să mă apăr,
Simt nevoia să mă impun,
Dar dacă pur și simplu nici măcar nu încercam asta
Și doar s-a întâmplat să zic o prostie
Și din cauza unei prostii
Să mă blameze toată lumea,
Să îmi sară în cap,
Că sunt rea și tupeistă,
Deși cu toții știu
Că nu am niciun os rău în mine,
Că nu duc războaie cu oameni,
Că nu îmi doresc nimic din toate astea,
Sunt doar extenuată,
Dar de fapt extenuarea nu există
Și doar mă prefac,
Tot m-ar crede o persoană oribilă
Pentru că nu recunosc că am greșit
Și am frânt un suflet deja fragil,
Deși al meu abia se mai ține,
Și mă vor săgeta și tortura,
Mă vor bântui ca ușa pocăinței
Că am fost rea și am făcut rău,
Dar eu nu recunosc greșeala mea
Pentru că nu mă recunosc într-un om rău,
Dar toți trag de mine să-mi găsesc mințile
Și se așteaptă la un scuze…
Scuze pentru ce?
M-am răzgâiat.
Am și eu dreptul să fiu rea o dată…
Am și eu dreptul să pornesc un scandal.
Cine greșește?
Eu?
Normal, mă victimizez, sigur.
De parcă orice motiv le-aș da
E un motiv să își bată ei mai tare joc de mine.
Să mă imite, să mă îngâne,
Cum fac copiii cei mai mici și răi.
Eu sunt cea rea.
Și acum au toți motiv să dea
Direct în inima mea,
De parcă uită toate veacurile de pace iubită
Și își bagă tot veninul în oricâtă bunăvoință știu ei că aș avea.
Nu sunt matură?
Oamenii maturi stau și înghit.
Le sunt forțate vorbe-n gât și dacă le scuipă pe jos tot ei sunt scuipați mai tare.
Dramatizez.
Eu sunt de vină pentru tot.
Scuze.
Îmi pare rău.