Claustrofobie
ah, ce răvășit e codrul
și ce boală îl cuprinde
un titan așteaptă vara
și pe sol dormind cuminte
îi vorbește ușii sale
tot așa triumfător
despre mușchiul ce tresare
sub al său imens picior
într-o lume care crește
n-ar admite că e mic
în cochilia lui banală
vei găsi un mozaic
și vei vrea să vezi în treacăt
cum e arta pentru el
fără să gândești o clipă
c-al său trup e un bordel
și să-ți spun ceva mai intim
poate nici n-o să mă crezi
l-am văzut momind nebunul
șapte muște prin livezi
dar să vezi ce încântare
au scăpat de acel neghiob
căci mă tem că însuși melcul
s-a născut claustrofob