Sub același cer
Sub același cer infinite povești
Spune-mi, tu pentru ce trăiești?
Pentru sute de sentimente intense,
Sau pentru destine singure stinse
Ce cândva au fost și vor rămâne
Doar scrum, cenușă și-o simplă ficțiune
Care sângerează în ape negre uitate?
Cauți în zadar ceva numit ,,realitate”,
Vărsându-ți lacrimi pe-un pământ
Și totuși din nimicul unui legământ
Ne îmbrățișăm, ne iubim, ne certăm
Fără sa stim vreodată ce căutăm.
Când tot ce trebuie găsim suntem noi înșine,
Dar când să avem timp dacă moartea ne vine?
Legați de o lege aspră și o naștere neanunțată,
Spune-mi, te rog, ne mai putem naște o dată?