Bine
De zile zac cu gândul în zare,
Cu incapacitatea de a mai vorbi…
Cu inima încărcată, și
Mii de emoții ce așteaptă să fie rostite.
Am trupul plin
De fluturi maturi și portocale,
De-un dor sfâșietor și lacrimi,
De plâns, de râs, de uimire
Că lumea e mai cruntă decât o știam
Și eu sunt o furnicuță
Mai mică decât îmi imaginam.
Dă-mi, te rog, putere,
Căci răbdarea mi-o găsesc.
Azi vreau, dintr-un fleac,
Să schimb lumea.
Ori o fi așa neînsemnat?
Când zâmbesc, să se știe,
Mai contagios decât o pandemie;
De la unul, azi vreau să fac,
Zâmbete o mie.