Blog

rămâi   rămâi de mai trăiește-o eră chiar dacă-i gol de mine-n tine, tu iartă-mi inima mizeră și ale ei bătăi străine! de rătăcești pe-acest

am să te scriu din umbră, să n-ai habar de mine…   Când dorul doare, ori de mă simți departe, Ca o scrisoare pierdută-n galaxie

în fiecare zi   e naște în oglindă un alt eu care învață să îți iubească tristețea conturul, ochiul, blestemul incinerabil artificial smintit nu mă

Dă ceasul înapoi Dă ceasul înapoi, la începuturi,Când cu o floare bleu m-ai așteptatȘi cunoscându-te, surâsul a umplut peronulDin gara gri, a orașului poluat. Dă

Distorsionat Îmi amintesc de-o altă lume În care noi eram sortiți. Nu aveam legi, nici zei, nici nume Și eram mult mai fericiți.  • Ce

RUCSACUL Am un rucsac cu amăgiri – În buzunare stau ascunse, Printre tot felul de trăiri Și-alte secrete nepătrunse,  Niște fiole cu morfină În loc

Te aștept Te aștept în astă noapte Să îmi bați la ușa minții, Să-mi săruți întunecimea, Buza – să mi-o muști cu dinții. • Te

(auto)invitație Să mă chemi la miezul nopții, La fereastră să-ți stau goală, Să-mi pătrunzi Raiul din spate, Iadul să-ți pictez cu smoală. • Strigă-mă în

„Reactiv” – fragment din romanul în construcție „CAPTIV(-ANT)”             Și iată-mă din nou aici: cu un picior în groapa amăgirilor și celălalt în abisul deșertăciunilor. Oftez

Fragment I din ~ Polaroid de vară ~ (povestire publicată în volumul de proză scurtă „Colivia cu șoapte”, editura Betta, 2022, București) Stau cățărată pe